Din mulțimea de principii ecologice, lucruri de facut sau de nefăcut într-o fermă ecologică, sunt câteva care pot să-ți aducă certificarea ecologică, dar sunt și altele, extra, care pot să-ți aducă satisfacție sufletească sau respectul clientului.

Cea mai mare parte a organismelor de certificare dau derogări atunci când un criteriu nu poate fi îndeplinit de catre fermier. Poți, de exemplu, să folosești un tractor mai vechi, poluant sau poți folosi caii; poți folosi plastic sau poți folosi sticla, lemnul sau ceramica. Necazul cel mare e atunci când produsul conține urme de pesticide, acest lucru e nepermis și majoritatea agricultorilor ecologici reușesc să scoată din uz substanțele chimice de sinteză, dar încă recurg la eforturi mari, pe care le motorizează sau au alte obiceiuri nesustenabile. Ele reprezintă provocarea care mă preocupă cel mai tare.

M-am gândit destul de mult la vechiile metode de arat, semanat, cosit, treierat etc, folosind tracțiunea animală. A fost o vreme în care am cautat și chiar am găsit utilaje trase de cai pentru toate muncile câmpului enumerate mai sus. Este însă de discutat până unde putem profita de animale.

Absolutul agriculturii ecologice ar fi să faci agricultura ecologică și tradițională, dar sunt conștient de faptul că agricultura ecologică definită în acest fel nu ar putea asigura hrana decât pentru un număr restrâns de oameni și ar însemna, în același timp, implicarea unui numar cu mult mai mare de oameni în agricultură. Ori, politicile europene încearcă să facă exact opusul, să lase munca în agricultură utilajelor, tehnologiilor moderne, iar oamenii să se ocupe de lucruri unde e nevoie de mai multă creativitate. Ecologic, înseamnă, până la urmă, să produci mâncare sănătoasă fără să utilizezi substanțele chimice recent sintetizate de om și întroduse în circuitul agricol și alimentar în cantități neobișnuite. Dacă mai protejezi în același timp și mediul înconjurător, biodiversitatea, cu atât mai bine.

“În etapa de producţie la fermă se interzice utilizarea organismelor modificate genetic (OMG-uri şi derivatele acestora) a fertilizanţilor şi pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor şi regulatorilor de creştere, hormonilor, antibioticelor. În etapa de procesare a alimentelor se restricţionează folosirea aditivilor, a substanţelor complementare şi a substanţelor chimice de sinteză folosite la prepararea alimentelor ecologice. Agricultura ecologică are o contribuţie majoră la dezvoltarea durabilă, la creşterea activităţilor economice cu o importantă valoare adăugată şi la sporirea interesului pentru spaţiul rural.”  scrie pe site-ul Ministerului Agirculturii.

Ca să poți respecta toate condițiile de mai sus, trebuie nu doar să fii producător ecologic, ci și cumpărător ecologic. Asta pentru că este aproape imposibil pentru un fermier să își producă toate materiile prime de care are nevoie. De la fertilizant ecologic, produse de protecția plantelor ecologice, până la furaje ecologice pentru animalele crescute etc. Să luăm, de exemplu, creșterea păsărilor. Ca să le asiguri o alimentație complexă, ai putea fi nevoit să cultivi și porumb și grâu si soia și floarea soarelui, dacă nu găsești un produs bio de furajare pe piață.

Eu unul aș vrea să produc cât mai multe în ferma proprie și să țin cheltuielile la un minim. Sentimentul meu este că afacerile, persoanele juridice, ar trebui să urmeze directivele europene pentru că nu zic nici ele rău, dar pe persoană fizică vreau să îmi trasez singur strategia.

Asta înseamnă că o să trebuiască:

• să învăț foarte multe lucruri noi, tehnologii ecologice de cultivare a plantelor și de creștere a animalelor
• să investesc timp și efort în multe direcții
• să planific în avans pe perioade lungi de timp
• să mobilizez și alte persoane din aria mea geografică să facă agricultură ecologică, astfel încât să ne putem susține reciproc.
• să investesc în educarea și informarea consumatorilor

E și greu, e și frumos.