Până în 2030, statele UE și-au propus să ajungă la 25% agricultură ecologică. Președintele Asociației Inter-Bio, Costin Lianu, spune că România nu va atinge nici jumătate din ținta europeană.
Ce înseamnă ecologic? Dacă termeni precum „bio” sau „organic” sunt mai rar folosiți cu scopul de a induce consumatorii în eroare, termenul „ecologic” este folosit adesea abuziv, în ciuda faptului că utilizarea acestuia ar trebui permisă doar când există o certificare în acest sens. Similar, un alt cuvânt preferat de cei care vor să inducă în eroare este „natural”.
Eticheta de agricultură ecologică (sau bio/organice) ar trebui să indice nu doar absența pesticidelor și îngrășămintelor sintetice în procesul de producție și prelucrare, ci se referă și la interdicții clare și cu privire la uzul organismelor modificate genetic, al radiațiilor ionizante și al antibioticelor.
Imagine: exemplu de etichetă care indică, de exemplu, un produs alimentar ecologic (acestuia i se mai spune bio sau organic) – vezi mai multe despre eticheta ecologică
Datele unei asociații de profil (Inter-Bio) indică în România un număr relativ mic de producători și unul foarte scăzut de procesatori în mod real certificați:
– 12.000 de producători în sistem ecologic
– 200 procesatori certificați.
În privința suprafeței, aceasta ar fi de 2%, teren agricol ecologic certificat, în condițiile în care Uniunea Europeană își propune să ajungă la 25% în următorii opt ani.
Potrivit presedintelui asociației citate, Costin Lianu, preluat de Agerpres, strategia națională și-a stabilit „o țintă modestă”, pe care, chiar și așa, e dificil de crezut că o va atinge.
Până și autoritățile par a fi sceptice că pot atinge ținte ambițioase, după cum rezultă din planul strategic național și din negocierea cu Comisia Europeană pe marginea lui.
La fel cu un tablou de ansamblu al terenului cultivat ecologic, cifra de afaceri a sectorului agricol / agro-alimentar ecologic rămâne necunoscută, asociațiile de profil propunându-și să umple golul lăsat de statisticile oficiale.
Gestionarea electronică ar ajuta ecologizarea
Planul Strategic Național prezintă ca motiv principal faptul că România ar avea, de fapt, o serie de gospodării țărănești în care utilizarea substanțelor chimice ar fi redusă.
Un punct nevralgic al oricător monitorizări și raportări, nu există un sistem de monitorizare a acestor gospodării, ci doar a fermelor înregistrate la APIA. În lipsa acestora, este dificil de spus cât din suprafață s-ar conforma agriculturii ecologice.
Comisia sugerează, printre altele, gestionarea electronică a sustenabilității terenurilor, însă reprezentanții MADR spun că populația rurală e îmbătrânită și nu văd posibilă o tehnologizare în acest sens. Aceste motive se regăsesc și în justificările pentru care Planul Național Strategic 2024-2027, încă de la prima versiune autoritățile încercând să convingă oficialii de la Bruxelles că România nu își poate propune ținte atât de ambițioase.
În tot acest timp, reprezentanții agriculturii ecologice spun că este întreținută în piață o confuzie asupra termenului „ecologic” și că nimeni nu știe cu exactitate la cât se ridică piața produselor de acest tip.
„Nu este corect ca în piață să fie producători care pretind că sunt producători în bio și care nu sunt certificați.”, spune Costin Lianu, potrivit sursei citate.
Reguli pentru producția ecologică
– este interzisă utilizarea organismelor modificate genetic (OMG);
– este interzisă utilizarea radiațiilor ionizante;
– este limitată utilizarea îngrășămintelor artificiale, a erbicidelor și a pesticidelor;
– este interzisă utilizarea hormonilor și este restricționată utilizarea antibioticelor, acestea trebuind folosite numai atunci când nevoia de a asigura sănătatea animalelor o impune.
Producătorii ecologici trebuie să adopte alte soluții pentru a menține fertilitatea solului și sănătatea animalelor și a plantelor, de exemplu:
– rotesc culturile;
– pentru a reface fertilitatea solului, cultivă plante fixatoare de azot și alte culturi pentru îngrășăminte verzi;
– nu utilizează îngrășăminte minerale pe bază de azot;
– pentru a reduce impactul buruienilor și al dăunătorilor, aleg soiuri și rase rezistente și aplică tehnici care încurajează controlul natural al dăunătorilor;
– stimulează imunitatea naturală a animalelor;
– pentru a menține sănătatea și bunăstarea animalelor, evită suprapopularea.
via Euractiv