În practica actuală, pentru a putea vinde produse certificate ecologic, purtătoare de etichetă ecologică, e nevoie să fii certificat de unul dintre organismele de inspecție și certificare listate pe site-ul MADR, acreditate și ele, la rândul lor, de RENAR (Asociaţia de Acreditare din România). Cum un fermier își poate pierde certificarea în urma unei inspecții, la fel și organismul de certificare își poate pierde acreditarea. În acest fel, atat cel care controlează, cât și cel controlat împart responsabilitatea de a respecta îndeaproape practicile ecologice, cel puțin pe cele care împiedică fermierul să pună pe piață produse care conțin pesticide, dacă nu și cele morale, care țin de protejarea mediului și a biodiversității.

În ultimii ani, în România s-au acordat subvenții pentru cei care au intrat în agricultura ecologică, motiv pentru care s-au certificat foarte mulți fermieri (operatori) în agricultura ecologică.  La cât de generos a fost și este în continuare ajutorul pentru cei care intra în perioada de conversie, dar și cel pentru cei care se mențin în agricultura ecologică (puțin mai mic, cu aprox 15%), nici nu a mai contat prea mult, pentru mulți dintre ei, dacă și-au vândut sau nu produsele cu etichetă ecologică, la un preț mai bun, sau convențional. Subvenția face toți banii.

Pentru 2015, valoarea sprijinului pentru conversia la metodele de agricultură ecologică a fost după cum urmează:

Pachetul 1 – Culturi agricole pe terenuri arabile (inclusiv plante de nutret) – 295 E/ha/an;
• Pachetul 2 – Legume – 500 E/ha/an;
• Pachetul 3 – Livezi – 620 E/ha/an;
• Pachetul 4 – Vii – 532 E/ha/an;
• Pachetul 5 – Plante medicinale si aromatice – 460 E/ha/an.

Sprijinul prevăzut in cadrul acestei submăsuri se acordă per hectar fermierilor care se angajează în mod voluntar să adopte practici și metode specifice agriculturii ecologice, conform Regulamentului (CE) nr. 834/2007 și care sunt fermieri activi conform Art. 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Perioada de angajament pentru conversia la metodele de agricultura ecologica este de maximum 2 ani (pentru culturi anuale) sau maximum 3 ani (pentru culturi perene).

În acest fel am ajuns de la 3.155 de fermieri eco în 2010 la 15.194 de fermieri eco în 2013. Totuși, dintre fermierii înregistrați, foarte mulți au aplicat pentru albine sau pentru pășuni, că oricum nu dădeau cu îngrășăminte chimice prin pădurile de salcâm sau pe pășunile montane. Așa că avem fermieri eco cerificați chiar și numai cu un hectar de fânețe și trei vaci, cum e acesta, din Suceava. Nu spun neapărat că e un lucru rau faptul că ei beneficiază de subvenții, dar este rău că nu vor căuta să se dezvolte în alt sector unde e mai greu să fii eco și vor dispărea ca fermieri ecologici în momentul în care nu se vor mai da subvenții. Certificarea costa și ea și nu își vor permite să o continue dacă nu vor reuși între timp să își vândă produsele pe piața produselor ecologice, la un preț mai bun.

Altă problemă e că fermierii certificați pentru producția de legume sau de fructe sunt în continuare foarte puțini, tocmai domeniile în care se folosesc cele mai multe pesticide. De ce sunt puțini? Probabil pentru că practicile sunt mai complicate, în domeniul acesta fiind mai multe pierderi, riscuri mai mari, producții mai mici, controalele mai serioase, iar vânzarea produselor ar trebui să fie neapărat cu etichetă, la un preț mai bun și asigurată, astfel încât să merite efortul

Sporirea veniturilor este cea mai proastă motivație pe care un agricultor ar putea să o aibă atunci când decide să aplice pentru certificare ecologică. Ar trebui reflectat mai mult.

Și totuși, agricultura ecologică este posibilă și fără stimuli financiari. Dintre membrii EcoRuralis sau WWOOF, cred că foarte puțini au ales să se certifice ecologic, deși mulți dintre ei sunt emblematici printre agricultorii ecologici din România.

În concluzie, în ceea ce mă privește, am hotărât să nu mă grăbesc să certific vreun produs până când nu o să fiu mulțumit de ansamblul practicilor folosite. Dacă o să-mi mai ardă atunci de certificare, o să vedem.

Agricultura ecologică nu este o religie, ci un set de principii care, pentru foarte multă lume, acceptă compromisuri. Important este ca acestea, dacă există, să fie făcute la lumina zilei, nu pe ascuns, iar din momentul în care se intră în perioada legală de conversie și ești certificat, să respecți și principiile și legea.