Atunci când vrei să spui ceva și nu știi cum să începi, o poză ajută foarte mult. Vorbește ea puțin și apoi eu.
Astazi a fătat Lola și a făcut doi viței. Lola e prima vacă bălțată româneasca din gospodăria noastră. Încă nu îndrăznesc să îi spun fermă pentru ca nu trăim de pe urma ei, dar transformarea gospodăriei într-o fermă ecologică, una care să poată pune pe masă produsul finit, tradițional și ecologic, este un drum pe care mi-ar plăcea să merg. Așa ca am purces la drum, folosind acest website ca pe un jurnal de călătorie.
Acum că am spus despre bucuria lucrului bine făcut, să vorbim de bani. Terminarea anului pe profit este o provocare pentru orice fermier, fie el ecologic sau convențional, cu atât mai mult în cazul unei producții mici, care nu poate ajunge în supermarket sau la export și care va trebui, cel mai probabil, să fie vândută pe piața locală.
Nu locuiesc aproape de orașe mari sau suficient de prospere încât consumatorii să fie mai atenți la calitatea produselor alimentare pe care le cumpără. Comuna Sinești din județul Vâlcea, unde sunt eu, se află la 83 km de Râmnicu Vâlcea, 76 km de Târgu Jiu și 81 km de Craiova.
Dacă aș fi locuit în apropierea unui oraș mare, mi-ar fi plăcut să ofer produse proaspete, ecologice, în fiecare dimineață, dar pentru că nu se poate, trebuie să mă orientez fie spre recolte neperisabile, fie spre procesare. Ambele direcții sunt bune, dar cred că cea de producere și procesare a legumelor si fructelor perisabile prezintă cele mai mari provocări, iar mie îmi plac provocările.
Mi-am propus să scriu și recomand oricărui fermier, ecologic sau nu, să își țină un jurnal public pentru că e de foarte mare ajutor viitorilor clienți care își vor dori să vadă cum a fost produsă mâncarea lor. Dacă sunteți curioși ce o să cultiv și cum, vă invit să mă urmariți în continuare.