Anul acesta mai multe ca niciodată
Lucrările în livada cu cireși au continuat anul acesta cu retezarea cepului la cireșii și vișinii altoiți în câmp anul trecut. Ca să fac asta a trebuit să dau jos protecțiile de plastic și să le pun la loc.
Am plantat aproape toți puieții pe care i-am mai avut pe lâgă casă în ghivece sau în școala de puieți.
I-am căutat prin curte peste tot. Au scos capul abia când m-am dus și am bătut cu mâna în scândurile podului.
Roz. Cu flori si frunze mici, dar foarte bogat.
Pământul e bun, fertil, dar trebuie să aibă și apă ca să crească. Vetrele ajută.
Am adunat suficient de multe ca să îmi pot permite să dau celor interesați de hobby-uri noi.
Cinci săptămâni de stat în nisip le-a fost de ajuns. Temperaturile au fost perfecte pentru așa ceva. Vor rămâne tot în nisip până la primăvară. Vedem atunci încotro o luăm.
Le amestec bine cu nisipul, mai pun un strat de nisip deasupra lor și le bag în beci. Înainte de lucrarea asta i-am ținut în apă caldă două zile ca să se hidrateze bine, i-am sălat și cu puțină soluție de zeamă bordeleză.
Am dat cu puțin var pe punctele de altoire și m-am asigurat că toți pomii sunt protejați de căprioare. Sașa rămâne de pază.
Le-am dosit undeva în spatele casei. Mai trebuie construit un acoperiș deasupra lor.
Încă puțin și se mută la grajd.
Am pus mai mulți trandafiri la înrădăcinat pe lângă gard în toamna asta, sub PET-uri. Unii au și înflorit.
Merg puțin la risc și pun câteva nuci la germinat în nisip, afară. Dacă nu sunt geruri foarte foarte mari nu cred că sunt probleme. Le acopăr cu încă un strat de nisip și niște țoale vechi. Pisicul nu a îngropat nimic în nisip, nu l-am lăsat!
Am apucat să folosesc din nou un minunat teasc hidraulic luat anul trecut. Stoarce atât de bine tocătura de mere că nu rămâne în urmă decât o turtă uscată.
Sașa cu Ițî într-un moment de tandrețe neînțeleasă.
Am eliberat încă o bucățică de teren pe care urmează să pun vișinii din pepinieră.
Respectă mult mai conștiincios limitele trasate de firul de curent electric decât o fac oile. Din punctul ăsta de vedere sunt ideale de crescut pe lângă livezi. Dacă nu ar întinde gâtul să rupă crecile…
Misiunea ei e alta, să alerge căprioare. Să vedem dacă o învață cum stă treaba celalalt cățel, mai mic.
Ei sunt cei care au crescut cel mai frumos. Le-am dat și apă, au avut și sol fertil. Vacile obișnuiau să doarmă puțin mai sus, sub nuc. De acolo s-au scurs toate apele spre ei cu bălegar și uree.
Nici nu mai știu ce soiuri am folosit, dar e ca un pom de Crăciun. Tot ce am avut am pus pe el.
S-au înălțat foarte tare. Tutorii îi ajută să nu se aplece.
Apa vine de la izvor și pentru că am pus plutitor la capăt nu se mai varsă niciun strop.
Adun câteva și pentru mine, poate mai fac câteva experimente, dar o să am și de dat.
Bănuiesc că o să aflăm mai târziu. E micuță și roșie.
Sub iarba de lângă pomi pământul e încă ud la câteva zile după ce am udat.
E un păr bătrân în livadă cu pere mici și înnecăcioase. Se vede punctul de altoire, cineva s-a străduit să îl altoiască, deși soiul nu e bun decât de distilat. Nu M-am milit să îl pun la pământ. Acum a devenit adăpost pentru căprioare. E deja a doua dimineață în care o văd domrmind sub […]
Am lăsat niște cireși fără protecții și au trecut căprioarele pe la ei. S-au frecat de ei până i-au jupuit. Folosesc puțin mastic pentru protecție și le pun apărători, dar nu ce mai dau mari șanse să își revină. Încerc anul viitor realtoire sub julitură, dar fără să retez portaltoiul.
I-am lăsat perele, e singurul căruia i le-am lăsat ca să apuc și eu să le gust anul ăsta. Nu am alți peri maturi din același soi și e foarte bun.
În cap i-am pus un altoi de vișin, mai jos are un altoi de cireș. Anul viitor încerc să-i mai pun un altoi de cireș între cei doi ca să îl echilibrez.
E primul an în care altoiesc prin metoda asta. E mai greoaie pentru că trebuie potrivite foarte bine tăieturile, dar pare că rezultă o sudură destul de serioasă și o vindecare rapidă.
După udat sau chiar în timp ce ud îmi fac de lucru cu furca prin fânul cosit și pun pe lângă pomi ca să mențină umiditatea în sol
Deocamdată arată binișor, sper să o țină tot așa.
Din cauza asta trebuie să pun tutori aproape la fiecare altoi în parte, pe direcția de creștere pe care mi-o doresc pentru ei.
Aștia sunt altoi de anul trecut. Vreo doi s-au rupt deja. Vântul bate, apar crăpături, boli și într-un final se mai și rup. Trebuie să iau serios în calcul să altoiesc perii pe creșteri noi, în lăstarii care dau din trunchi.
Dacă stau prea mult într-un loc și nu mai iau ce să ciugulească se leagă și de nuci. Își fac de lucru… Plasele de sârmă puse să împiedice căprioarele să se frece de nuci le gasesc deranjate, săltate. Cred că se agață de lâna oilor și pleacă cu ele.
A fost an bun pentru cireșe, au fructificat abundent. Nu puteam rata ocazia să nu adun câteva pentru portaltoi.
E bună și tăvăleala asta, se cosește mai ușor după ele, dacă mai cosesc. Problema e că nu prea stau în perimetrul desemnat, trebuie mutate des pentru că mănâncă doar frunzulițe și ierburi crude. Oile sunt bătrâne…
A venit și timpul să cosim. Deja era mult prea mare iarba și trebuia să ajung cu apă la puieți sa-i mai ud.
Altoiți la sfârșitul sezonului, mai târziu decât cireșii, cresc și ei…