Câteva zile, până se împicioroghează vițica, trebuie să o țin sub observație, să nu rămână mult în urmă. Se ține de mama ei la mers, cum se vede și în pozele următoare, făcute la ieșirea din țarc, dar când se culcă rămâne acolo mult timp, iar turma poate să ajungă departe.
Seara, la întoarcere, am reușit să prind și câteva poze cu apusul.
jn
