Acum se poate vedea că mranița folosită a avut foarte multe semințe de buruieni în ea, dar e ok pentru că asta îmi spune că pământul e viu și e plin de nutrienți. Mai mult de atât, îmi face plăcere să le smulg. În contextul potrivit poate fi un obicei la fel de relaxant ca aprinsul țigării.

La tăvile cu roșii am mai lucrat și zilele trecute, câte puțin în fiecare zi, așa că verdeața care se vede este numai cultură de roșii, fără buruieni.

În răsadnița vecină, fără tăvi alveolare, ardeiul a început să răsară. Ea a fost pusă mai târziu, iar ardeiul răsare ceva mai greu decât vinetele, deci e normal, suntem în parametri.

Am mai aerisit puțin, fiind o zi călduroasă. Rosiilor el place căldura, nu cred că ar fi o problemă pentru ele, dar nu știu ce să cred despre umiditate, îmi e să nu apară boli. E mai bine să ia puțin aer, zic eu.

În zile mai calde, am dat folia la o parte de tot.

Cele 4 tăvi pe care le-am dus în casă, nemaiavând loc, au evoluat destul de rapid și m-au luat pe de pregătite. Au germinat și s-au alungit foarte repede si buruienile și răsadul. Le-am plivit și apoi am dus tava la lumină, dar evolueaza mai greu.