Am avut în primăvara acestui an o experiență foarte frumoasă explorând zone noi în împrejurimile localitații, unde nu avusesem ocazia să ajung până atunci. O astfel de zonă a fost cea în care am dus vacile la păscut. Le-am adăpostit în ograda casei bătrânești care se vede în pozele următoare. Poarta acoperită cu șiță încă mai stă în picioare.

Casa a rămas nelocuită de câțiva ani, după ce proprietarii, bătrâni fiind, au plecat sa locuiască împreuna cu copiii la oraș. Tot ce am văzut părea desprins din alt secol. Case bătrânești așa cum nu se mai găsesc în inima satului – unde probabil au fost demolate datorita politicilor comuniste, dar și din dorința tinerilor de a înlocui vechiul cu modernul – au reușit să supraviețuiască într-un numar mai mare spre extremitățile satului, pe drumuri nepietruite care duc în pădure.

Îmediat lângă casa cea mare, cu etaj, se află o altă căsuță așa cum am văzut în ecranizarea romanului Moromeții.

Cea mică, cu ceva mai multe istorii de spus, e construită pe bușteni mari de lemn ca fundație, despre care am înțeles că s-ar numi “urși” în limbaj popular.

Este flancată de doi duzi foarte groși, bătrâni, care stau dovadă vechimii sălașului. Foarte multe floricele înconjurau căsuța.

Înăuntru pereții sunt afumați, dar lemnul nu e ars. Probabil doar din cauza faptului ca focul se facea direct pe vatra de cărmidă, fără sobă. Exista doar un horn care se înălță din tavan. Are sens modul de construire, dacă te gândești că Moș Craciun trebuia să vină pe horn. Aceasta este prima încăpere în care se intră, lângă ea mai este doar una, unde se dormea.

Un detaliu despre cum se făceau îmbinările lemnăriei.

În înteriorul casei mari, cu etaj, este de remarcat soba cu plită și firida din perete, care e comună celor două camere.

Cealalta cameră are sobă  cu olane.

Foarte frumoasă și magazia acoperită cu șiță. Ușile ei, făcute dintr-o singură bucată, par că n-au fost mișcate de foarte mult timp.

Prezența unei construcții facute din BCA-uri și acoperită cu plăci de azbociment imediat în vecinătatea caselor vechi trădează intențiile proprietarului de a le demola. Oare vom fi în stare să învățăm să le prețuim și să le restaurăm?