Aproape ca au păscut vacile toată iarba din spațiul îngrădit, așa că trebuie să le scoatem pe afară. Am fost astăzi împreună cu tata, să vedem cum e. Sunt multe și, dacă nu stau grămadă, e dificil de văzut de ele, dar nu am avut probleme. La adăpat e mai greu, pentru că izvorul e la o răscruce de poteci și au mai multe opțiuni de acolo, nu o iau toate în același sens. Se văd mai jos, în poză, marginile de la est și nord ale țarcului. Am întărit practic gardul viu existent, de tufișuri și mărăcini, cu mărăcini tăiați de pe pășune.
Aici abia au ieșit din țarc, se vede în spate poarta lui, din prăjini de lemn.
Aici am rupt coarnele coasei.
Toată pășunea vizibilă e în interiorul țarcului de mărăcini.
Ceva mai aproape de izvorul unde le adăpăm, lângă Iezer. E iarbă crudă și le place să pască.
Tocmai a ieșit din baltă, parcă ar mai sta puțin la umbră.
