Cloșca electronică

N-am stat prea mult pe gânduri până a ajunge la concluzia că avem nevoie de un incubator, ținând cont că la momentul actual ne găsim doar cu o găină în curte, cumva moștenită din anii anteriori. Mult prea mulți prădători dau târcoale casei, de la vulpi, câini de prin vecini, pâna la ciori și coțofene și nu prea ai ce să le faci decât să îi saturi sau să trăiești sub un clopot de sticlă. Îmi dau seama că cea mai eco friendly metodă ar fi să punem cloști… neelectronice, dar asta am făcut până acum și nu am avut rezultate.

Am ales un incubator Neptunus de la Agroland, cu o capacitate de 216 oua la incubație și 100 la eclozare. Are rotire (înclinare) automată a ouălelor, termostat, ventilator care functionează tot timpul, iar umiditatea se poate ajusta modificând suprafața de evaporare oferită de o tăviță cu plutitor, alimentată la rândul ei dintr-un rezervor exterior cu ajutorul unui furtun. Are și posibilitatea racordării unui umidificator, dar e o cheltuială în plus. Față de incubatoarele mici, de plastic, e mult mai eficient din punct de vedere al consumului de energie, având pereții mai bine izolați termic.

Incubator
Incubator

Afișajul incubatorului. Valoarea afișată pentru temperatură fluctuează puțin la prima zecimală, dar cred că e datorită ventilatorului și e normal.

Display incubator
Display incubator

Are în dotare și un termometru și un higrometru, pentru când se ia curentul sau pentru când nu aveți încredere în afișajul electronic. Tot pentru când se ia curentul am cumpărat și un generator micuț, cel mai ieftin pe care l-am găsit pe piață, de 400 RON, dar am înțeles că se poate trece peste penele de curent și cu sticle de apă caldă puse în incubator sau cu ușa cuptorului deschisa. Ideea e că există metode.

Termometru si higrometru
Termometru si higrometru

Ele sunt primele ouă puse la incubator, adunate de prin sat din mai multe locuri, pentru că nu prea au găinile ouă la data asta din an. Am vrut să pun incubatorul mai devreme și pentru că sunt nerabător, dar și pentru că găinușele ce vor ieși din aceste ouă, devreme în primăvară, vor oua la toamnă și la iarnă.

Tavă cu ouă
Tavă cu ouă

Ouăle trebuie puse în incubator după ce temperatura din interior a ajuns la valoarea normală pentru incubare. E ca la cuptor pentru prăjiturile care necesită preîncălzire.

Se verifică vechimea ouălelor la bec sau la un ovoscop. Trebuie să se vadă golul de aer la baza oului de mărimea unui bănuț și bine conturat. Se pun la incubator ouă adunate din cuibar cu două-trei zile înainte, dar nu mai vechi de 4-5 zile, atunci se obțin cele mai bune rezultate.

În tăvi, ouăle se pun cu fundul în sus, nu se spală, se șterg cu o cârpă uscată dacă e nevoie, dar în principiu nu ar trebui să fie pentru că nu se pun ouă murdare în incubator. Știu că nu suntem obișnuiți să credem asta, dar ouăle respiră.

Multe alte indicații prețioase se pot găsi și în manualul incubatorului, dar și pe internet. Sunt tot felul de site-uri pentru începători în domeniu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.