A venit și timpul să cosim. Deja era mult prea mare iarba și trebuia să  ajung cu apă la puieți sa-i mai ud.

Altoiți la sfârșitul sezonului, mai târziu decât cireșii, cresc și ei…

Flori de fânețe (alb cu verde)

Galben și alb pe fond verde  

Lăstarii care cresc din portaltoi trebuie rupți. Desfac și legăturile cu ocazia asta. Cred că trebuia să mai las câțiva lăstari din portaltoi pe care s-i altoiesc anul viitor. Se sudează mai bine de trunchi.

Am amenajat căsuța din livadă ca să stau mai aproape de pomi, unde e și cel mai mult de lucru.

Acum că au trecut și ploile reci de primăvară, am pus mașina de tuns pe oi. Mieii mai așteaptă, sunt micuți.

Cei mai mici dintre cireși au rămas în pepinieră și se antrenează pentru plantare anul viitor. Majoritatea sunt altoiți cu vișin, dar au mai rămas și nealtoiti.  

Are mai mult de 100 de ani. Este lăsată pe spate și interiorul e afumat complet, dar acoperișul e bun și lemnul pare să fie în stare bună, mai puțin urșii pe care stă.

Dar nu pleacă nicăieri, stau și pasc pe marginea gardului.

Pentru că am pus mult bălegar la plantarea puieților de cireș, acum după ploaie au început să apară ciuperci pe lângă pomi, pe terenul bălegărit.

A venit repede și a lăsat multe bălți în urmă.  Am pus la risc câțiva cireși pe un loc mai lăsat, unde băltește când sunt ploi multe. Se pare că nu se vor usca până la urmă.

Am încercat să gestionez puțin iarba din livada de nuci cu ajutorul oilor. Tăvălesc mult, pasc doar ce e verde crud, dar asta nu e așa grav. Trec oricum pe urma lor cu cositoarea. Problema e că se agață de frunzele de nuc la cei mai mici puieți. Cu gardul electric s-au cam învățat, dar […]

Ăsta e jgheabul din care bea vacile apă pe timpul verii. E alimentat de un izvor de suprafață. Ce trece peste jgheab, vreau să ajungă în livadă, la pomi.

E nevoie mereu de completări în livadă. Mă pregătesc pentru plantări peste 2-3 ani.

Încerc să le țin în frâu creșterea și poate chiar să-i stârpesc cu ajutorul motocoasei de umăr. Terenul e foarte denivelat.

Abia acum s-au înfipt bine în pământ și încep să se înalțe. Ăsta stă undeva la umbră, în marginea unei pădurici.

Se înalță bine, sper să nu vină căprioarele să le mănânce vârfetele.  

E plantat în februarie, dar la dimensiunile care se văd în poză. Are doi ani de stat în pepinieră și era deja ramnificat. Provine din încercarea anterioară de a scoate cireși din sâmburi, doar el a supraviețuit. Am altoit pe toate ramurile și se pare că toate au avut succes. Sunt câteva soiuri acolo.

Am dat peste el lângă un cireș, în timp ce mă uitam pe la altoi. Nu face rău, nu e veninos, l-am lăsat în treaba lui.