Iarna la grajd, cealaltă faţă a monedei

Poate nu e cea mai frumoasă meserie din lume să crești vaci, dar mi-am zis, atunci când m-am apucat de scris, că o să le spun pe toate, și lucrurile frumoase, dar și pe cele mai mirositoare.

Acest grajd, cel din poză, e făcut de tata când eram eu mic. Am crescut în el, de-a lungul timpului, și vaci și porci, ba a mai stat și gol, dar niciodată nu l-am avut la capacitate maximă. Am văzut cu această ocazie ce munte de bălegar se poate înălța acolo și ce problemă poate deveni mustul de bălegar. Noroc că solul este argilos, impermeabil și nu se ajunge ușor la pânza freatică. Pentru anul viitor luăm în calcul să ne mutăm în alt grajd.

Cea mai bună caracteristică a grajdului este că e foarte ușor să dăm mâncare vacilor. Pe partea laterala, în dreptul ieslei, am desfăcut câte o scândură din plafon, iar fânul sau lucerna cade direct în iesle. E muncă pe care o poate face oricine și fără să prindă miros de bălegar.

Pentru adăpat am dus în grajd un bazin de plastic de 1000 de litri, pe care îl umplem la fiecare 3 zile cu hidroforul, din fântână. A fost nevoie să îl avem în grajd, lângă vaci, ca să nu înghețe apa noaptea pe furtun. După ce îl umplem cu furtunul, trebuie să îl strângem și să îl băgăm și pe el la căldură, în grajd. Apa la vaci o dăm tot cu găleata, dar cel puțin e aproape, nu o cărăm de departe. Într-un fel e bine pentru că vezi și cât bea fiecare vacă, dacă bea, dacă mănâncă cum trebuie.

 

Iarna la grajd
Iarna la grajd

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.